Ulm este un oras universitar situat pe Dunare la sud de regiunea muntoasa Schwäbischen Alb în landul Baden-Württemberg, Germania. Orasul este un district urban cu 120.000 de locuitori, fiind si capitala districului rural „Alb-Donau”. Localitati mai mari din apropiere sunt sud-est Augsburg la 70 km si la 130 km München iar la nord-vest se afla la 90 km orasul Stuttgart.
Ulm împreuna cu orasul Neu-Ulm (Ulmul Nou) au o populatie de peste 170.000 de locuitori, constituind un centru important din regiunea Tübingen. Orasul este cunoscut prin biserica construita în stil gotic, turnul bisericii are o înaltime de 161,53 m, fiind cel mai înalt turn de biserica din lume. De asemenea este cunoscut prin constitutia cetatenilor orasului care are o traditie veche, se mai poate aminti teatrul german care dateaza din anul 1641.
In documentele istorice orasul este pentru prima oars amintit la data de 22 iulie 854 ca palatinat regal, din anul 1802 orasul apartine de Bavaria iar din 1810 va apartine de Württemberg.
Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm – d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician evreu- german, apatrid din 1896, elvetian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin si Princeton. Autorul teoriei relativitatii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizica .
Cele mai multe dintre contributiile sale în fizica sunt legate de teoria relativitatii restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, si de teoria relativitatii generalizate (1915) care extinde principiul relativitatii miscarii neuniforme, elaborând o noua teorie a gravitatiei.
Alte contributii ale sale includ cosmologia relativista, teoria capilaritatii, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicatii în mecanica cuantica, explicarea miscsarii browniene a moleculelor, probabilitatea tranzitiei atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietatile termice al luminii (al caror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiatiei (ce include emisia stimulata), teoria câmpurilor unitara si geometrizarea fizicii.
Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifica energia disponibila a materiei.
Cercetarile sale au contribuit (nu în mod direct asa cum se crede) la realizarea bombei atomice si la evolutia studiului energiei nucleare.
Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul stiintei. A fost un activ militant al pacii si sustinator al cauzei etniei evreiesti careia îi apartinea.
Einstein a publicat peste 300 de lucrari stiintifice si peste 150 în alte domenii.
Înca de mic, Albert se manifesta ca un baiat neobisnuit. Nu a vorbit pâna la trei ani, dând chiar impresia ca are probleme mintale. Era un copil retras, preocupat de anumite subiecte, pe care cei de vârsta lui nu le întelegeau, astfel ca ceilalti copii îl dispretuiau. Datorita dificultatii cu care se adapta la scoala, profesorii l-au considerat un copil-problema, îndaratnic si diferit, care nu vrea sa învete.
Micul Albert primeste de la tatal sau o busola care îl fascineaza în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu sa declare, „o impresie adânca si de durata”, inspirându-i dorinta de a cerceta misterele naturii, dorinta care îl va urmari toata viata.
La insistentele mamei, la 6 ani, Albert ia lectii de vioara. Desi nu era prea pasionat, interpreta cu mare placere lucrari ca Sonata pentru vioara a lui Mozart.
Pe masura ce crestea, se manifesta tot mai clar înclinatia sa catre dispozitive mecanice, modele fizice si pasiunea sa pentru matematica, abilitatea în a întelege conceptele sale dificile.
Era capabil sa învete mai mult de unul singur decât la scoala. Metoda autodidacta, dezvoltata înca din copilarie, a continuat sa îi foloseasca pe toata durata anilor de scoala. În timp ce interesul sau pentru anumite materii plictisitoare era simulat, el era captivat în mod real de fizica si filozofie.
Albert vrea sa urmeze învatamântul superior dar rateaza examenul de admitere la Universitatea Politehnica elvetiana, ETH (Eidgenössische Technische Hochschule),desi avea note exceptionale la matematica si la fizica. Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au promis ca va fi admis la facultate în urmatorul an, pe baza notelor obtinute la examenul de maturitate.
Spre deosebire de ceea ce se întâmpla în Germania, la aceasta scoala elvetiana, profesorii nu abuzau de putere, respectau personalitatea elevilor si stimulau libertatea de gândire. Acest lucru a fost remarcat de Einstein, pentru care, anii petrecuti în Elvetia au contribuit la socializarea si la exteriorizarea sa (desi avea un caracter introvertit si singuratic)
Aici ia contact cu teoria electromagnetica a lui Maxwell. Einstein începe sa viseze si sa se piarda în teoriile sale, formulând una din primele sale întrebari teoretice:
„Cum ar fi daca am putea sa controlam lumina si sa calatorim prin intermediul acesteia?”
* La 17 ani, dupa încheierea studiilor la Aarau, se înscrie la Universitatea Federala Politehnica (ETH) din Zürich.
Desi era una dintre institutiile de învatamânt de elita din Europa si dispunea de unul dintre cele mai dotate laboratoare, Einstein era dezamagit deoarece nu-i placeau metodele de instruire de aici. Majoritatea profesorilor nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii si predau dupa vechile principii ale fizicii. Albert urmarea cursurile cu un interes scazut, iar la orele de laborator citea reviste stiintifice, în care erau publicate cele mai recente descoperiri si teorii. Lipsea adesea de la ore, folosindu-si intregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a cânta la vioara.
Totusi nu fusese un student prea stralucit, cel putin din punctul de vedere la profesorilor care aveau o parere negativa despre Einstein (nu îi recomandasera nici continuarea studiilor).
Vom incheia acest scurt periplu in viata si mentalitatea lui Albert Einstein cu un citat care ii carcterizeaza viata:
Imaginatia este mai importanta ca si faptele deja cunoscute (Albert Einstein).
