Tassili n’Ajjer (Tamazight, „Podisul Râurilor”) este un lant muntos din Desertul Sahara în sud-estul Algeriei, Africa de Nord.
Se întinde pe aproximativ 500 km, iar cel mai înalt vârf este Adrar Afao (2158 m).
Cel mai apropiat oras este Djanet, localizat la aproximativ 10 km în sud-vestul sirului muntos.
Majoritatea lantului muntos, inclusiv chiparoasele si siturile arheologice, sunt protejate în Parcul National, Rezerva de Biosfera si Situl Patrimoniului Mondial, numit si Parcul National Tassili n’Ajjer.
Sirul muntos este alcatuit, în mare parte, din gresie. Eroziunea din aceasta zona a dat nastere la nu mai putin de 300 de arce naturale din piatra, pe lânga alte forme de relief spectaculoase.
Din cauza altitudinii si a proprietatii gresiei de a retine apa, vegetatia este mai bogata decât în desertul din apropiere; aceasta include si o portiune de padure razleata în care se afla specii pe cale de disparitie de Chiparos Saharian si de Mirt Saharian, la cea mai înalta altitudine din jumatatea estica a lantului muntos.
Traducerea literala a denumirii Tassili n’Ajjer este ‘Podisul Râurilor’ si se refera la vremea în care climatul era mult mai umed decât este azi.
Sirul muntos este deasemenea cunoscut pentru desenele preistorice pe piatra si alte situri arheologice, care dateaza din perioada neolitica atunci când climatul local era mai umed, comparându-se cu o savana, nu cu un desert. Arta descrie turme de vite, mari animale salbatice, inclusiv crocodili, si activitati umane ca vânatoare si dansul.
In inima Saharei, pe un teritoriu aproape lipsit de viata, poti intalni misterioase picturi reprezentand animale si vanatori.
Cei mai avuti sosesc pe calea aerului.Cei mai stramtorati sau cei mai aventurosi se aproprie de muntii Tassili din Algeria in vehicule (ce trebuie sa aiba tractiune integrala:)), strabatand terenuri cu pietris, stanca goala si nisipuri miscatoare.strabatand aceste tinuturi aerul pare ca tremura deasupra solului bineinteles datorita temperaturilor ce pot atinge si 70C grade.
Tassili nu este un masiv muntos in adevaratul sens al cuvantului ci un platou de gresie lung de 640 km, impartit in masive separate, ele insele faramitate de numeroase rape si ravene. Este un loc de o stranie frumusete rareori egalata.
Probabil ca cea mai frumoasa priveliste este in zori cand crestele sunt invelite in auriul de foc, rosul si purpuriul stancilor.
Desi vantul incarcat cu particule de nisip este sculptorul care a modelat rocile moi in forme ce iti starnesc imaginatia totusi principalul arhitect a fost apa.
Regiunea Sahara a avut odinioara un climat umed. Multe dintre rapele si vaile azi seci si uscate erau mai demult rauri sau lacuri. Ceea ce este astazi desert a fost odata pasune roditoare.
In regiunea muntoasa Tassili gasim vechi picturi ce amintesc de un pamant fertil.
Intr-un mod direct si extrem de sugestiv, picturile si imaginile gravate pe stancile si in pesterile din Tassili N’Ajjer spun povestea vietii si a mortii.
Populatii cunoscute au folosit ocrul si alti pigmenti pentru a decora stancile, desenand animale si oameni surprinsi surprinsi in diferite activitati obisnuite, precum de exemplu vanatul.
Un lucru este clar, odinioara zona era total altfel. Girafe, antilope, hipopotami, lei si elefanti populau zona iar dovezile in acest sens le constituie picturile rupestre descoperite printre pintenii si formatiunile stancoase din Tassili N’Ajjer.
Tuaregii nomazi din Sahara stiu dintotdeauna despre arta din Tassili, dar restul lumii stie doar din anii 50 , atunci cand exploratorul francez Henri Lhote si-a petrecut 2 ani in regiune, identificand si fotografiind toate scrierile rupestre.
Cele mai vechi reprezentari dateaza din 6000 si 4000 i de H si infatiseaza oameni cu aspect negroid vanand elefanti, bivoli, hipopotami si un fel de oi salbatice cu coarne, animale ale unei Sahare verzi si fertile. Deasemenea mai sunt reprezentate si fiinte umane purtand vesminte ceremoniale pentru anumite rituri tribale, precum si fiinte uriase de culoare alba , jumatate om, jumatate animal , reprezentand poate zei.
Cel de-al doilea grup pictat , se pare, pictat intre 4000 si 1500 i de H, reprezinta pastori manand turme mari de vite tarcate, cu coarne lungi, printre care misuna girafe si struti.
Sunt deasemenea scene de banchet, de nunta, copii dormind inveliti cu piei de animale, o femeie ce macina grane, etc.
In a treia perioada , in anii 1500-300 i de H, Sahara a devenit terenul sterp de astazi, locuit de noi populatii. Picturile reprezinta soldati implatosati ce mana in galop, care trase de cate doi sau trei cai , dar nu se stie cu siguranta daca acestia, sunt invadatori, aliati, sau vreo armata mediteraneana fugind de furia faraonului.
Treptat in jurul anului 200-100 i de H, caii dispar, fiind inlocuiti de camile, desenate parca de o mana de copil.
Dincolo de acest moment nu mai exista nici un desen. Ce s-a intamplat cu oamenii care le-au realizat? Au migrat spre sud odata cu desertificarea sau pur si simplu au murit? Intrebari care pana in zilele noastre nu si-au gasit raspunsul.
Ceea ce este astazi desert a fost odata pasune roditoare.
Bizarii supravietuitori ai acelor timpuri, mai umede, cativa chiparosi strambi si nodurosi isi intind radacinile in terenul pietros , in cautarea apei.
Se spune ca au o varsta de 3000 de ani, si ca sunt ultimii reprezentanti ai generatiei lor, fiindca desi produc seminte viabile, solul este prea uscat pentru ca acestea sa poata germina.
