Toata lumea a auzit de William Shakespeare, dar putini sunt cei care stiu ca scriitorul este nascut intr-un mic oras de pe malurile raului Avon, in Stratford. Stratford este un burg medieval, cunoscut mai ales pentru celebrul targ care se desfasoara aici in fiecare saptamana inca din secolul XII.
Caracterul linistit al orasului a fost tulburat de faima pe care i-a conferit-o celebrul sau locuitor, astfel ca azi, mii de turisti vin sa viziteze locurile care au marcat copilaria lui Shakespeare.
Cele mai importante cladiri sunt Casa memoriala William Shakespeare, Teatrul Regal, construit de regina Elisabeta I in onoarea dramaturgului, si Biserica Holy Trinity, martor tacut al celor mai importante momente din viata sa.
Desi Anglia si-a onorat personalitatile inmormantandu-le in cripta din Westminster Abbey marele dramaturg a fost inmormantat, dupa propria-i dorinta in orasul natal, pe piatra funerara stand sapat de veacuri blestemul aruncat asupra celui care ar fi incercat sa-i incalce vointa.
William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet si creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleza.
Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii si numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete si numeroase poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai stralucitoare opere scrise vreodata în literatura, datorita priceperii lui Shakespeare de a depasi naratiunea si de a descrie cele mai intime si profunde aspecte ale naturii umane. Se crede ca majoritatea operei a scris-o între 1585 si 1613, desi datele exacte si cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu precizie.
Influenaa exercitata de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleza din întreaga lume se reflecta prin recunoasterea imediata a unor citate din piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare si numeroasele adaptari ale pieselor sale.
Alte semne ale influentei sale contemporane sunt includerea sa în primele 10 pozitii într-un top al „Celor mai importanti 100 de britanici”, sondaj sponsorizat de BBC, frecventele productii bazate pe operele sale, cum ar fi BBC Television Shakespeare (un set de adaptari pentru televiziune ale pieselor sale) si succesul filmului „Shakespeare in Love” (1998), o fictiune dedicata vietii scriitorului, bazata pe scenariul unui foarte cunoscut autor dramatic contemporan, Tom Stoppard, care a scris o rescriere în cheie postmoderna a lui Hamlet, „Rozencrantz si Guildestern sunt morti”. Toate piesele au fost puse în scena la Teatrul Globe a carui deviza ce se putea citi pe cortina teatrului, era „Totus mundus agit histrionem”. Ea reprezenta traducerea în limba latina a unei replici celebre din piesa „Cum va place”, „Lumea este o scena si oamenii sunt doar actori”.
Cei mai multi istorici sunt de acord ca actorul si dramaturgul sunt una si aceeasi persoana cu acel William Shakespeare despre care exista date istorice considerabile. Shakespeare s-a nascut la Stratford-upon-Avon, în Anglia, în aprilie 1564, fiu al lui John Shakespeare, un manusar, si al lui Mary Arden. Botezul lui Shakespeare este înregistrat în ziua de 26 aprilie a anului, dar ziua nasterii sale este considerata 16.
Tatal sau, prosper pe vremea nasterii lui William, a fost judecat pentru afaceri pe piata neagra a lânii si mai târziu a pierdut pozitia de consilier local. Exista dovezi ca ambele ramuri ale familiei aveau simpatii romano catolice. El s-a însurat cu Anne Hathaway, cu opt ani mai în vârsta decât el, în 28 noiembrie 1582, la Stratford-upon-Avon, martorii ceremoniei fiind Fulk Sandalls si John Richardson; casatoria se pare ca a fost grabita de faptul ca mireasa era însarcinata.
Dupa casatorie, se stiu putine lucruri despre William Shakespeare, pâna la aparitia sa la Londra, pe scena literara. În 26 mai 1583, este botezata la Stratford Susannah, primul copil al lui Shakespeare. Acesta a fost urmat curând, la 2 februarie 1585, de botezul unui fiu, Hamnet, si al unei fiice, Judith.
În 1592, era deja suficient de cunoscut pentru a atrage atentia lui Robert Greene, care îl acuza de plagiat: „o cioara parvenita, împodobita cu penele noastre”. În 1596 moare Hamnet si este înmormântat la 11 august 1596. Din cauza asemanarii numelor, unii banuiesc ca moartea sa a fost imboldul pentru crearea piesei lui Shakespeare Hamlet, Tragica poveste a lui Hamlet, printul Danemarcei. În 1598, Shakespeare se mutase în parohia Sf. Elena, în Bishopgate si apare în capul unei liste a actorilor la o piesa (Every Man in his Humor) de Ben Johnson.
Shakespeare devine actor, scriitor si apoi co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscuta sub numele de Oamenii lordului Chamberlain – compania si-a luat numele, ca si altele din acea perioada, dupa numele sponsorului ei aristocrat. A devenit destul de cunoscuta pentru ca, dupa moartea reginei Elisabeta si încoronarea lui James I (1603), noul monarh sa adopte trupa, care a fost cunoscuta sub numele Oamenii regelui. Diverse documente ale unor chestiuni legale si ale unor tranzactii dovedesc ca Shakespeare devenise o persoana importanta în anii petrecuti la Londra. Se descurcase destul de bine pentru a putea cumpara o proprietate în cartierul londonez Blackfriars si detinea cea de a doua casa, ca marime, în Stratford.
În 1609 îsi publica sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) carora – piperate de insinuari homoerotice – sunt închinate unui tânar (“frumos stapân”), si restul (28) închinate amantei sale, o doamna bruna (the dark lady). Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situatiilor ambigue si jocurilor de cuvinte din comediile sale, si vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douazeci si patru de ani dupa moartea lui Shakespeare îi publica poemele în asa fel încât sa ascunda aspectul lor homoerotic. O admirabila traducere în limba româna a sonetelor apartine poetului Gheorghe Tomozei.
Shakespeare s-a retras prin 1611 si a murit în 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul traditiei de a plasa data nasterii în aceeasi zi. A fost casatorit cu Anne, pâna la moarte. Cele doua fiice, Susannah si Judith, i-au supravietuit. Susannah s-a casatorit cu dr. John Hall si, mai târziu a fost subiectul unui proces.
Pe piatra lui de mormânt sta scris: „Binecuvântat fie cel ce lasa (în tihna) aceste pietre si blestemat fie cel ce-mi misca oasele” („Blest be the man who cast these stones, and cursed be he that moves my bones”).
