Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1724, Konigsberg/Prusia Orientala- d. 12 februarie 1804, Konigsberg), filozof german, este unul din cei mai mari ganditori din perioada iluminismului in Germania. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enorma influenta asupra dezvoltarii filozofiei in timpurile moderne. In special Fichte, Schelling si Hegel si-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la mostenirea lui Kant. Cei mai multi scriitori si artisti din vremea lui au fost influentati de ideile sale in domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputand fi intelese fara conceptiile filozofice ale lui Kant.
Immanuel Kant se naste la 22 aprilie 1724 la Konigsberg, în Prusia orientala, unul dintre cei cinci copii, care vor atinge maturitatea, din cei noua nascuti ai parintilor sai.
Orasul sau natal era prosper, avea o universitate si era deschis comertului maritim si deci tinuturilor cu limbi si obiceiuri diferite. Kant va spune despre Konigsberg ca este un oras „adaptat dezvoltarii cunoasterii oamenilor si a lumii, si in care, fara a calatori, aceasta cunoastere poate fi insusita”. Kant va iesi rareori din orasul sau. Kant provine din mediul social sarac. Tatal sau era mester selar. Mama sa i-a dat o educatie riguroasa, pioasa si deschisa cunoasterii.
Invata sa scrie si sa citeasca în Hospitalschule, o suburbie a orasului. Contrar celor invocate de Kant, stramosiii sai nu erau originari din Scotia, strabunicul sau, Richard Kant, fiind de fapt de origine baltica, nascut la Prokuls, oras situat astazi in Lituania. Fiul lui Richard se stabilise ca mester selar in Mamel, unde il invata meseria pe fiul sau, Johann-Georg, care se va instala la Konigsberg.
Gratie sprijinului unui pastor, prieten al familiei, Albert Schultz, Kant poate intra la colegiul Frederic (Fridericianum). Elev stralucit,isi insuseste o buna cunoastere a autorilor latini. Invatamantul la colegiu este preponderent religios,in spirit pietist; regulile erau stricte si nu existau vacante. Fiecare gest al existentei era impregnat de acest spirit, lucru redat de Kant în Religia in limitele ratiunii simple (1793). Fiecare elev trebuia sa se trezeasca la 6 dimineata, iar cursurile incepeau la 7. Miercurea si sambata se faceau cursuri facultative de matematici, franceza si poloneza. Studiul limbilor elina si ebraica era obligatoriu, alcatuind baza invatamantului teologic. In schimb, nu se predau stiintele naturii si istoria. Profesorul sau, Heydenreich, ii va deschide gustul pentru literatura latina clasica.
In toamna anului 1740, in varsta de 17 ani, intra la Universitatea din Konigsberg la Facultatea de Teologie, la care urmeaza si cursuri de filozofie, fizica, matematica. Mentorul sau a fost Martin Knutzen care l-a îndrumat spre studiul filosofiei lui Wolff si al fizicii lui Newton. Kant se orienteaza spre sectiunea clasica. Disciplinele principale erau latina si teologia ; se familiarizeaza cu filozofia lui Leibniz. De aici dragostea lui Kant pentru poezia latina si aversiunea fata de formalismul cultului religios.
In 1747 paraseste universitatea inainte de a obtine toate gradele, din pricina mortii tatalui sau. Devine astfel preceptor in familii nobile si burgheze din imprejurimile Konigsbergului.
La 17 aprilie 1755 isi sustine „disertatia magistrala” intitulata „Schita sumara a catorva meditatii despre foc”, un manuscris de douazeci de foi in limba latina. Ceremonia oficiala de investitura si de promovare solemna in gradul de „Magister” are loc pe 12 iunie. Decanul tine un discurs privitor la o problema de limba ebraica iar noul Magister face un expozeu in latina la capatul caruia multumeste comunitatii stiintifice pentru bunavointa de a-i fi deschis portile cunoasterii. In urma disertatiei „Principiorum primorum cognitionis metaphysicae nova dilucidatio” i se acorda, la 27 septembrie 1755, „venia legendi”. Kant devine asadar Privatdozent, adica un profesor platit de studentii sai si nu de catre stat.
Va ramane acolo vreme de 15 ani (pana în 1770). In aprilie 1756, Kant ii cere lui Frederic al II-lea sa-i acorde postul de profesor extraordinar (adica fara remuneratie), ramas vacant de cinci ani, si redacteaza astfel a treia disertatie latina regulamentara (Monadologia fizica), insa cererea sa este respinsa si statul suprima postul vacant; Kant avea sa astepte înca paisprezece ani inainte de a deveni profesor. Universitatea il numeste in 1765 sub-bibliotecar la Biblioteca Regala, post foarte prost platit (va renunta la el în 1772), pentru a spori firavele sale venituri si a rascumpara intr-un fel esecul candidaturii pentru catedra.
In 1770, Kant este in fine numit profesor titular („professor ordinarius”) la catedra de logica si metafizica cu a sa Disertatie asupra formei si principiilor lumii sensibile si ale lumii inteligibile. Este prima schita a unei filozofii propriu-zis kantiene. In timpul primelor cursuri de iarna va preda logica, metafizica, stiintele naturii si matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizica, de etica si de mecanica. Cursurile sale atrag rapid un numeros auditoriu. Pana atunci, Kant publicase intens. Va înceta sa publice vreme de zece ani, timp în care isi va elabora opera cu caracter enciclopedic; Kant se intereseaza de tot: frumosul, stiinta, politica, revolutia franceza, dreptul, cutremurul de la Lisabona si maladiile cerebrale. Va preda, de altfel, in aproape toate disciplinele.
Viata lui Kant se confunda cu viata profesionala si cu doctrina sa. Nu a fost casatorit si nu a parasit niciodata granitele tarii. Traiul sau este unul tihnit, sanatos si regulat: trezit la 5, isi incepe ziua fumandu-si pipa si luand ceaiul; lucreaza apoi pân? la 7, ora primului curs. La intoarcere, lucreaza pana la orele 13. E timpul pranzului, singurul sau moment de repaus din zi. Nu mananca niciodata singur. Invitatii sai, în numar de trei pana la sapte, pentru ca ansamblul convivilor sa nu fie inferior numarului Gratiilor nici superior celui al Muzelor, nu sunt preveniti decat in dimineata respectiva, pentru a nu trebui sa renunte la o alta invitatie: nu vin astfel decat aceia care sunt liberi.
Conviv apreciat, amator de vinuri bune, Kant nu incurajeaza niciodata discutiile privitoare la opera sa. Pranzul se prelungeste dupa orele dupa-amiezii, moment in care Kant se va duce sa-si faca plimbarea zilnica (totdeauna la aceeasi ora, cu exceptia, se pare, a zilei in care avea sa soseasca curierul anuntand Revolutia Franceza; dupa unii, exceptiile care i-au tulburat faimoasa plimbare rituala au fost doua: publicarea Contractului social al lui Rousseau, in 1762, pe care-l citeste complet absorbit si pierde sirul timpului, si anuntul victoriei franceze de la Valmy, in 1792). Intors acasa, Kant lucreaza pana la orele 22.
In 1797, slabit de varsta, renunta la invatamant si isi petrece ultimii ani din viata intr-o retragere studioasa dar solitara. Moare la 12 februarie 1804, dupa o lunga perioada de slabiciune fizica si intelectuala,in varsta de 80 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost „Es ist gut” („[Totul] e bine”).
Depuse in cripta Profesorilor, ramasitele sale pamantesti nu vor ramane multa vreme acolo. La 21 noiembrie 1880, ramasitele pamantesti sunt transferate intr-o capela gotica din preajma catedralei din Konigsberg (astazi, Kaliningrad), iar mormantul sau, ornat cu un bust sculptat de Schadow si o copie a Scolii de la Atena a lui Rafael, poarta inscriptionata fraza celebra din Critica ratiunii practice: „Doua lucruri umplu sufletul de o admiratie si o veneratie mereu crescanda si noua, in masura in care reflectia si le intipareste si se ataseaza de ele: cerul instelat deasupra mea si legea morala din mine”.
Despre Konisberg/KaliningradKaliningrad , oras centru administrativ al regiunii cu acelasi nume, o exclava rusa de la Marea Baltica. Are 440 mii locuitori (45 % din populatia regiunii Kaliningrad) si a fost fondat în 1255 de germani.
Kaliningrad a fost capitala Ordinului Teutonic, apoi a Principatului Prusiei (din 1701 regat). In 1772 devine centru administrativ al provinciei Prusia Orientala din cadrul Regatului Prusiei. In pofida faptului ca din 1648 capitala Prusiei a fost de-facto la Berlin, Konigsbergul a ramas locul de incoronare al regilor Prusiei pana in 1918. A fost cel mai important centru economic si cultural al estului german pana în 1945.
Kaliningrad a fost capitala Ordinului Teutonic, apoi a Principatului Prusiei (din 1701 regat). In 1772 devine centru administrativ al provinciei Prusia Orientala din cadrul Regatului Prusiei. In pofida faptului ca din 1648 capitala Prusiei a fost de-facto la Berlin, Konigsbergul a ramas locul de incoronare al regilor Prusiei pana in 1918. A fost cel mai important centru economic si cultural al estului german pana în 1945.
La faimoasa universitate Albertina din acest oras (fondata in 1544, inchisa in 1945 de catre sovietici si redeschisa in 1948 cu predare in limba rusa, azi numita Universitatea Immanuel Kant) au activat filozofii Johann Gottfried von Herder si Immanuel Kant, astronomul Friedrich Wilhelm Bessel, fizicianul Hermann von Helmholtz, scriitorul Ernst Theodor Amadeus Hoffmann s.a.
Printre monumentele de arhitectura celebre ale orasului se numarau blocul central al Universitatii Albertina, Domul, castelul regal (aruncat in aer de sovietici in 1967), orasul vechi Knaiphof, cu cladiri din secolele XV – XVIII (a suferit mult in momentul asedierii orasului din primavara anului 1945 si a fost demolat in totalitate intre 1946 – 1950).
La 2 august 1945 orasul si partea de nord a Prusiei Orientale a fost atribuita URSS. Initial s-a preconizat transferul acestui teritoriu Lituaniei, la acel moment o republica unionala in URSS, dar in 1946 s-a decis crearea unei regiuni in componenta Federatiei Ruse. Populatia germana din oras a fost expatriata in Germania intre 1945 si 1947, orasul fiind populat cu etnici rusi. Tot in 1946 orasul a fost denumit „Kaliningrad” in amintirea lui Mihail Kalinin, un apropiat al lui Stalin.
In perioada sovietica orasul a fost o importanta baza militara. Dintre vechile monumente de arhitectura se mai pastreaza citeva porti ale orasului, inclusiv Portile Brandenburgice (secolul al XVIII-lea), palatul Holstein (secolul al XVII-lea, puternic avariat), cateva biserici din secolele XVI – XIX, fostul cartier rezidential Amalienau (cu vile din secolul al XIX – prima jumatate a secolului 20), Teatrul (secolul al XIX-lea) ?.a.m. d. Recent a fost reconstruit Domul, unde se afla si mormantul lui Kant. Exista ideea reconstructiei celebrului Ordenschloss – castelul regal din Konigsberg, ramasitele caruia sunt in prezent restabilite si conservate de o echipa de arheologi rusi si germani.
