Când moare un câine sau o pisică pe care ai avut-o alături ani de zile, casa se poate schimba într-o singură zi. Nu mai auzi pașii cunoscuți, nu mai există ritualul mesei, plimbarea de dimineață sau prezența care părea atât de firească încât aproape nu o mai observai.
Pentru cei din exterior poate părea „pierderea unui animal”. Pentru omul care a trăit zi de zi alături de el, poate însemna însă pierderea unui companion și a unei părți importante din rutina și istoria personală.
De aceea, doliul după un animal de companie merită înțeles și tratat cu respect.
De ce ne afectează atât de mult pierderea unui animal?
Relația dintre oameni și animalele lor se construiește prin mii de interacțiuni aparent mărunte.
Un câine te așteaptă când ajungi acasă. O pisică are locul ei preferat lângă tine. Programul zilei ajunge să includă mesele, plimbările, joaca și vizitele la medicul veterinar.
În timp, toate acestea formează o relație și o rutină comună.
Când animalul dispare, nu pierdem doar prezența lui. Dispar simultan numeroase obiceiuri care ne aminteau, de mai multe ori pe zi, că este acolo.
Tocmai de aceea, golul poate fi resimțit foarte puternic.
Există un mod „corect” de a trece prin această pierdere?
Nu există un calendar universal al doliului.
Unii oameni simt nevoia să vorbească mult despre animalul lor. Alții preferă să proceseze pierderea în liniște. Unii păstrează imediat fotografiile și obiectele animalului aproape, în timp ce pentru alții acestea sunt prea greu de privit în primele zile.
Nici intensitatea relației nu poate fi măsurată din exterior.
Pentru o persoană care a locuit singură alături de un câine timp de 12 sau 15 ani, de exemplu, pierderea lui poate modifica radical viața de zi cu zi.
Este important ca tristețea să aibă locul ei, fără presiunea de a o încheia într-un anumit termen.
Primele zile după moartea animalului
Paradoxal, tocmai atunci când emoțiile sunt cele mai puternice apar și câteva decizii practice.
Familia trebuie să hotărască ce se întâmplă cu corpul animalului și în ce mod dorește să își ia rămas-bun.
În funcție de situație și de opțiunile disponibile, poate fi luată în calcul incinerarea animalului de companie, inclusiv varianta individuală, atunci când familia dorește recuperarea cenușii.
Serviciile specializate, precum Memorial Pet, pot oferi informații despre procedură și despre opțiunile disponibile după decesul unui câine sau al unei pisici.
Este util ca aceste informații să fie cunoscute dintr-o sursă specializată, pentru că într-un moment emoțional puternic este dificil să cauți și să compari numeroase variante.
Ritualurile de rămas-bun pot avea forme foarte diferite
O ceremonie nu trebuie să fie elaborată pentru a avea semnificație.
Pentru unele familii, poate însemna păstrarea urnei cu cenușa animalului. Pentru altele, un album cu fotografii, o amprentă a lăbuței, zgarda păstrată într-un loc special sau plantarea unui copac în amintirea lui.
Copiii pot desena ceva sau pot scrie o scrisoare companionului pierdut. Adulții pot strânge fotografiile într-un album sau pot nota poveștile pe care nu vor să le uite.
Rolul acestor gesturi nu este să prelungească tristețea, ci să ofere o formă concretă amintirii.
Ce facem cu lucrurile animalului?
Castronul, lesa, culcușul și jucăriile pot deveni brusc foarte greu de privit.
Nu există însă nicio obligație să le strângi imediat.
Dacă prezența lor îți provoacă prea multă suferință, le poți pune temporar într-un loc în care nu le vezi permanent. Dacă, dimpotrivă, te ajută să le ai aproape, nu există niciun motiv pentru care ar trebui îndepărtate rapid.
Mai târziu, unele obiecte pot fi păstrate ca amintire, iar altele pot fi donate, dacă această alegere are sens pentru tine.
Cum vorbim cu un copil despre moartea animalului?
Pentru un copil, moartea animalului familiei poate fi una dintre primele întâlniri directe cu ideea de pierdere.
Explicațiile simple și sincere sunt, în general, mai ușor de înțeles decât formulările ambigue.
Copilului îi poate fi oferită și posibilitatea de a participa la un gest de rămas-bun: să aleagă o fotografie, să facă un desen, să scrie câteva cuvinte sau să pregătească un mic obiect memorial.
Întrebările pot reveni în zilele sau săptămânile următoare. Acest lucru nu înseamnă neapărat că explicația inițială nu a fost înțeleasă; copilul poate procesa treptat ceea ce s-a întâmplat.
Dar celelalte animale din casă?
Și rutina animalelor rămase se poate modifica după dispariția unui companion.
Ele pot observa absența celuilalt animal și schimbările din comportamentul oamenilor din casă.
În această perioadă, menținerea pe cât posibil a programului obișnuit — mesele, plimbările, joaca și timpul petrecut împreună — poate ajuta la păstrarea unei rutine previzibile.
Dacă apar schimbări importante sau persistente de comportament, alimentație ori stare generală, medicul veterinar este persoana potrivită pentru evaluarea situației.
Când tristețea devine greu de gestionat
Durerea după pierderea unui companion poate fi intensă. Totuși, dacă în timp observi că suferința îți afectează puternic funcționarea zilnică, somnul, relațiile sau capacitatea de a-ți desfășura activitățile obișnuite, poate fi util să vorbești cu un specialist în sănătate mintală.
A cere sprijin nu diminuează relația pe care ai avut-o cu animalul. Poate fi pur și simplu o modalitate de a traversa o perioadă dificilă.
Amintirea rămâne parte din poveste
Un animal de companie poate ocupa un capitol surprinzător de mare din viața unui om.
Fotografiile din telefon, vacanțele, plimbările, mutările, diminețile obișnuite și serile petrecute acasă ajung să includă aceeași prezență.
Despărțirea nu șterge această istorie.
Fie că alegem o urnă, un album, o fotografie preferată sau pur și simplu poveștile pe care continuăm să le spunem despre el, ritualul de rămas-bun poate transforma treptat o absență dureroasă într-o amintire pe care o putem păstra cu noi.
