Cascada Niagara-punte intre doua tari

cascada_niagara Cascada Niagara este un ansamblu de caderi de apa situate la granita dintre statul nord american New York din SUA si provincia Ontario din Canada în limba engleza cascada fiind denumita „Cascada Niagara (New York)” respectiv „Cascada Niagara (Ontario)” la fel ca si orasele din apropiere.

Lacul Erie este legat cu lacul Ontario prin râul Niagara cu o diferenta de nivel de 58 m, cursul apei fiind despartit în doua brate de insula „Goat Island” (Insula Caprelor). Pe partea nord americana cascada are o latime de de 363 m, apele cascadei cad de la 21 m înaltime, iar pe cea canadiana cu o latime 792 m (în forma de potcoava), înaltimea caderii de apa fiind 51 m. Debitul de apa fiind între 2.832 ?i 5.720 m³/s, în medie 4.200 m³/s (debitul dublu al Rinului).

Inainte cu 6 000 de ani la sfârsitul ultimei perioade de glaciatune, s-au topit ultimii ghetari din regiune determinând apele lacul Erie sa curga peste maluri formându-se râul Niagara care se varsa în lacul Ontario, trecând pe parcursul lui peste prapastia (groapa) dintre cele doua lacuri formeaza caderea de apa Niagara.

Aceasta cataracta sau groapa are o serie de caracteristici geologice, sub stratul dur de roci dolomite se gasesc straturi mai moi de sisturi. Masa de apa la baza cascadei prin procesul de eroziune rupe cu timpul fragmente din peretele cascadei, acest fenomen determinând scurtarea râului Niagara cu 1,8 m pe an, ceea ce arata ca de la formarea sa, cascada s-a apropiat de lacul Erie cu peste 11 km.

Prin canalizarea unei parti a apei fluviului la o hidrocentrala, (vezi Nikola Tesla) s-a redus debitul fluviului ce traverseaza cascada, ceea ce a redus din frumusetea ei, în schimb a încetinit procesul de eroziune. In ianuarie 1936 prin temperaturi extrem de scazute a înghetat complet cascada, formând o perdea de gheata de câteva sute de metri. In anul 1969 a fost dirijata pe o perioada de 5 luni într-o alta directie toata apa cascadei, astfel înlesnind cercetarilor geologice a albiei râului, si s-a încercat stabilizarea peretilor cascadei.

Situata intre statele New York si Ontario, Cascada Niagara este unul din cele mai spectaculoase miracole naturale ale continentului nord-american. Cascada se afla pe raul Niagara, care curge intre Statele Unite si Canada de la Lacul Erie pana in Lacul Ontario.

Cascada Niagara s-a format in urma cu 12.000 de ani, cand ghetarii s-au retras spre nord, lasand apa din lacul Erie sa curga peste povarnisul Niagara, o linie de coasta care se intinde din sudul orasului Ontario pana la Rochester. De atunci, eroziunea a impins usor cascada aproximativ 11 km in amonte, formand defileul Niagara. In prezent, partea canadiana se retrage aprox. 1.5 m/ an, iar partea americana 15 cm/ an (partea canadiana se erodeaza mai rapid intrucat aduce mai multa apa). In 1954, o portiune considerabila din partea americana s-a desprins, creand un taluz urias la baza cascadei. Pentru a gasi cai de a preveni viitoarele caderi de stanci, dar si pentru a inlatura o parte din taluzul format, partea americana a cascadei a fost „inchisa” timp de cateva luni, in 1969, de un baraj construit intre teritoriul Statelor Unite si insula Goat.

Cascada este divizata in doua parti de Insula Goat. Partea mai mare, cea din stanga (canadiana), se numeste Horseshue Falls si are o inaltime de 56 de metri, iar lungimea crestei este de aproximativ 670 metri. Cealalta parte, American Falls, din jumatatea dreapta, are o inaltime de 58 de metri, dar lungimea crestei de doar 320 metri. Din cauza caderii puternice de apa se formeaza o ceata care, impreuna cu lumina soarelui, da nastere unui mare numar de curcubee – din acest motiv, indienii Iroquois au numit cascada Cataracta Niagara.

Guvernele canadiene si americane au construit parcuri, platforme de vizionare, drumuri si autostrazi. Rezervatia Niagara State Park a fost infiintata in 1885 si este cel mai vechi parc al statului New York. Acesta include un turn de observatie, lifturi care coboara la baza cascadei americane si de unde se pot face excursii cu barca la baza cascadei Horseshue. Controlul cascadei Niagarei dintre SUA si Canada a oferit un exemplu de cooperare internationala – un tratat din 1910 si cateva intelegeri ulterioare au fixat cantitatea de apa care urma sa revina fiecarei tari. In 1950, cele doua tari au semnat un tratat care specifica minimul de curgere peste cascada – 2.830 mc/ s in timpul sezonului turistic si 1.415 mc/ s in timpul noptii.

Uriasul debit al cascadei Niagara (aprox. 5.5 milioane de litri pe sec), plus panta sa abrupta, ii dau raului un mare potential energetic. Puterea apei a fost folosita pentru prima data in 1757, cand Daniel Chabert Joncaire a construit o moara de apa pe rau. In 1854 a inceput lucrul la un canal hidraulic care trebuia sa devieze apele raului spre fabricile si morile de apa situate in josul raului. In 1875 a fost deschisa prima moara de faina pusa in miscare de apa canalului, iar in 1881 a fost instalat primul generator hidroelectric. Prima uzina hidroelectrica la scara mare a fost deschisa pe partea americana in 1896, de catre Edward Dean Adams.

In perioada moderna, Statele Unite si Canada au construit doua proiecte hidroelectrice: canadienii au construit hidrocentrala Sir Adam Beck in 1958, cu o putere de 1815 MW in Queenston, Ontario, iar americanii au construit hidrocentrala Robert Moses, in 1963, cu o putere de 2400 MW langa Lewiston, New York. Amandoua centralele, situate la 6 km in aval de cascada Niagara, sunt actionate de apa deviata si pompata spre turbine. Cea mai mare parte a energiei oferite de aceste centrale este consumata de orasele din apropiere (New York, Niagara Falls si Ontario).

Cascada Niagara reprezinta o mare atractie turistica, adunand milioane de vizitatori in fiecare an. Cascada poate fi vazuta din parcuri situate pe amandoua malurile raului, din turnuri de observare, din barci, din insula Goat si de pe podul Rainbow, aflat la mica distanta in aval. De asemenea, vizitatorii pot intra in Pestera Vanturilor, situata in spatele unei perdele de apa langa baza cascadei. Noaptea , cascada este luminata cu reflectoare puternice, multicolore, oferind turistilor un spectacol unic de lumini si muzica.