Muntele Fuji este atractia turistica numarul 1 din Japonia, oferind un peisaj natural de exceptie nemaivazut nici unde in lume. Dar Fuji nu este numai un punct turistic al epocii moderne, ci a jucat un rol important de-a lungul istoriei Japoniei, atat strategic, cat si, mult mai important, din punct de vedere cultural.
Muntele Fuji nu este un simplu munte, ci este un vulcan si inca un vulcan activ, situat in partea sudica a insulei Honshu, in nordul peninsulei Izu si la vest de Tokyo, in provincia Yamashita. Inconjurat de o zona deluroasa, iese in evidenta prin inaltime (3.776 metri), dar si prin forma sa conica. Din orice unghi ai privi, muntele Fuji este aproape identic, astfel ca, atunci cand te afli la poalele sale nu-ti dai seama in ce parte a sa esti.
Craterul sau are un diametru de 600 metri si contine 3 focare: Komitake, Ko-Fuji si tanarul Shin-Fuji. Ultima eruptie a avut loc in decembrie 1707 si a durat pana in ianuarie 1708, cenusa si fumul atingand si Tokyo (Edo la aceea vreme). La ora actuala, muntele Fuji este privit de geologisti ca un vulcan dormitand.
Japonezii privesc acest munte ca pe un munte sacru, fiind si la ora actuala un punct principal de pelerinaj. Inainte de aparitia budismului in Japonia, accensiunea in haine albe pe muntele Fuji era un fel de obligatie pentru cei ce alegeau calea pocaintei in religia shinto. Dupa introducerea budismului in Japonia, muntele Fuji si-a schimbat si el religia, dintr-un totem al shintoismului intr-unul budist, dar statutul a ramas neschimbat. Muntele Fuji este inca privit ca o reincarnare a unui zeu, din aces motiv orice adresare verbala sau scrisa a acestui munte se termina cu sufixul -san sau -sama.
Pana la sfarsitul secolului XIX, femeilor nu le era ingaduit sa urce pe acest munte. Pentru ele si pentru cei care nu puteau urca din motive de slabiciuni fizice, au fost construite mici dealuri care au primit forma muntelui Fuji, ca o replica a realului.
Ca influenta asupra culturi, se concretizeaza in traditionalele tablouri din lemn (ukiyo-e). Majoritatea artistilor s-au inspirat din teme piesele de teatru Kabuki, istoria si legendele Japoniei, precum si din natura. Astfel, se poate afirma ca nu exista nici un artist de ukiyo-e care sa nu-si fi incercat maiestria in surprinderea unui peisaj care sa cuprinda muntele Fuji. Cu toate ca se banuia ca aceasta tema nu se va mai dovedi “la moda” dupa cateva secole, si in ziua de azi exista artisti renumiti care surprind muntele Fuji in toata frumusetea sa. (In imaginea alaturata unul dintre cele mai vechi tablouri ale muntelui Fuji: Hokkei Totoyo (1780-1850)).
Cel mai faimos artist care a facut o serie de vederi ale muntelui Fuji, ce poarta numele de “36 de viziuni ale Muntelui Fuji” (cu toate ca in total sunt mai multe: 46) a fost Katsushika Hokusai (1760-1849). Printre alti faimosi artisti, care au acordat un interes ridicat muntelui Fuji se numara si Ando Hiroshige (1797-1858), Ito Shinsui (1888-1972), Kishio Koizumi (1839-1945) sau modernul Paul Binnie.
Tablourile ce surprindeau imaginea acestui sacru munte au fost dintotdeauna cautate, cu exceptia perioadei Meiji, cand un accent atat in viata de zi cu zi, cat si in arta s-a pus un accent ridicat pe modernizare, industrializare. Surprinzator ca, in aceasta perioada, artistii conservatori au fost pusi in fundal, iar cei care pictau peisaje ale zonelor industrializate au avut un enorm succes.
In Japonia, spiritele care au puterea de a aduce fericire in vietile oamenilor poarta numele de kami, iar credinta in aceste spirite se concretizeaza sub forma religiei shinto. Aceste spirite pot fi orice: aminale, fenomene naturale, forme de relief, eroi etc.
Muntele Fuji este situat in provincia Yamanashi, iar oameni ce locuiesc in aceasta zona cred in doua lucruri: muntele Fuji si lordul Takeda Shingen. Acesta din urma a fost un conducator al oamenilor din aceasta zona in perioada razboaielor interne (sfarsitul perioadei Muromachi) si este recunoscut inca de locuitorii acestor zone ca cel mai puternic conducator al tuturor timpurilor.
Provincia Yamanashi este o provincie saraca, ce duce lipsa de resurse naturale si pamant fertil pentru agricultura. Surprinzator a fost faptul ca, acest lord a reusit sa organizeze aceasta reginune, ajungand sa fie, in aceea perioada una dintre cele mai importante din Japonia. Surprinzator mai este ca, in contrast cu alti conducatori nu si-a contruit un castel in capitala (Kofu), iar cand era vreamea bataliilor acesta isi muta resedinta departe de casa sa si a supusilor sai, acest oras bucurandu-se astfel de o pace binemeritata chiar si in perioade de razboi.
Pentru a unifica Japonia, a pus la cale un plan de cucerire a orasului Kyoto, in aceea vreme aflat sub conducerea faimosului Oda Nobunaga. Insa, la varsta de 53 de ani, pe 12 aprilie 1573 a murit de bolile batranetii, in drum spre Kyoto, dupa ce invinsese in batalie pe Tokugawa Ieyasu (viitorul shogun al Japoniei). Se spune ca fiul sau, a ascuns moartea tatalui pentru a nu cobora moralul oamenilor din subordine, insa cu toate aceaste nu a reusit sa se ridice la nivelul tatalui sau, fiind infrant in batalia pentru Kyoto.
La cativa ani dupa moartea lui Takeda, a inceput constructia a cateva temple inchinate acestuia, cum este renumitul Takeda Shrine, iar 12 aprilie, perioada infloririi ciresilor, a devenit ziua ce marcheaza festivalul inchinat acestui mare lord.
Exista un faimos proverb japonez care spune: “Esti intelept daca ai ajuns in varful muntelui Fuji o data, dar esti prost daca o faci de doua ori”.
Intre 200.000 si 400.000 de oameni urca anual acest munte. Insa, sezonul pentru catararea pe muntele Fuji este doar o perioada foarte scurta dintr-un an, o luna si jumatate, de la mijlocul lunii iulie pana la sfarsitul lui august, iar in restul anului nici profesionisti nu se incumeta datorita conditilor dure, precum si a vremii urate. Insa in aceasta perioada se poate vedea zilnic o coada imensa de pelerini, turisti, sau doar curiosi. Exita 4 “carari”, care in weekend majoritatea sunt pline de lume, nemaivorbind de cele mai cautate (pe pertea estica a muntelui, dinspre Tokyo). Majoritatea cataratorilor uraca pana la nivelul cinci cu autobuze sau cu masini, iar din acest punct, urmand calea Kawaguchiko urca timp de 5 ore pana la atingerea varfului. Coborarea se realizeaza de obicei pe cararea Subashiri si dureaza aproximativ 3 ore.
Motivele pentru care doresc sa ajunga in varful muntelui se spune ca sunt: perisajul fantastic al rasaritului si apusului, precum si dorinta de a fi urcat acest munte sacru pentru cel putin o data in viata.
In 1936, zona muntelui Fuji, precum si a lacului Hakone si peninsula Izu au fost declarate zone protejate, parcuri nationale.
Muntele Fuji este cel mai inalt din Japonia (3776 m) si delimiteaza granita dintre prefecturile Shizuoka si Yamanashi, la vest de Tokyo, oras din care varful poate fi admirat in zilele cu cer senin. Este centrul parcului national Fuji-Hakone-Izu, in care sunt incluse si Cele Cinci Lacuri Fuji, Hakone, parti din Peninsula Izu, precum si toate insulele Izu.
Muntele are o forma tipica de con, cu un diametru de 50 de km la baza sa, iar varful este format de un crater larg, cu diametrul de 500 m. In timpul iernii, partea superioara a vulcanului este acoperita in intregime de zapada, insa fasii subtiri de gheata permanenta, din interiorul dar si la suprafata craterului pot fi vazute chiar si in mijlocul verii. Cu toate acestea, orice urme ale glaciatiunilor trecute au disparut in totalitate, din cauza ca vulcanul este acoperit aproape in intregime de lava uscata si roci piroclastice, rezultate in urma eruptiilor vulcanice din trecut, vulcanul devenind activ imediat dupa glaciatiunea cuaternara.
In ciuda aparentelor, vulcanul nu este format dintr-o singura structura, ci din trei vulcani diferiti, ce formeaza un grup de conuri suprapuse: Komitake, cel mai vechi con, Ko-Fuji si actualul Fuji, cel mai nou vulcan.
Din cauza proportiilor sale considerabile si a formei perfect simetrice a conului, muntele Fuji a intrat in mitologia si cultura japoneza si a fost imortalizat in numeroase opere de arta autohtone, precum Cele 36 de perspective asupra Mt. Fuji, ale lui Katsushika Hokusai, din perioada Edo (sec. 18-19). Japonezii il denumesc Fuji-san, insa particula ‘san’ inseamna pur si simplu ‘munte’ si nu are nici o legatura cu adresarea politicoasa pe care o stim din filme.
Doar doua luni de vizite
Perioada oficiala de vizitare a muntelui este scurta – numai doua luni, din iulie pana in august. In acest sezon, cand in Tokyo si in orasele mari temperatura poate fi foarte ridicata, pana la 40 grade, in varful muntelui Fuji este racoare sau chiar frig, uneori sub zero grade. Vizitele si catararile in afara sezonului oficial sunt si ilegale, dar si deosebit de periculoase, daca turistii nu au o experienta bogata in catarari si echipament alpin. Vremea pe Muntele Fuji este capricioasa si poate oferi surprize neplacute, daca nu sunt luate toate masurile de precautie inainte de efectuarea excursiei.
Catararea pe munte se poate initia din orice directie, insa facilitatile de cazare sau popas scurt sunt deschise numai in perioada oficiala a vizitelor. Pentru a ajunge la poalele vulcanului puteti lua un autobuz din Tokyo, insa varianta cea mai putin costisitoare este sa luati trenul din Shinjuku pana la Gotemba.
Atractii:
Excursia de munte
Parcului national Fuji-Hakone-Izu
Preturi:
Ofertele de tur organizat, ce includ deplasarea cu un mijloc de transport pana in apropierea vulcanului, ghid la urcare, cazare si masa, costa intre 20.000 si 30.000 JPY, adica intre 150 si 225 E.
Cazare/noapte in a 7-a statie de la Kawaguchiko – 5200-5400 JPY
Mancare:
In facilitatile de pe munte (cabane/pensiuni) mancarea este foarte scumpa, de aceea e recomandabil sa va aduceti provizii cu dumneavoastra
Cazare:
A 5-a statie de la Kawaguchiko este cel mai apropiat loc rezonabil unde puteti innopta; de la a 7-a statie, cazarea devine primitiva si incomoda
