Există un moment pe care l-am văzut de nenumărate ori, în oglinda din hol sau în vitrina unei bijuterii, când un bărbat își pune un lanț la gât și, fără să-și propună, își schimbă postura. Nu dramatic, nu ca într-un film, ci prin acele ajustări mici ale corpului care par să vină dintr-o memorie veche.
Umerii se așază altfel, bărbia urcă un milimetru, privirea se liniștește. E un obiect mic, dar încăpățânat de important. Aurul are talentul ăsta: nu țipă neapărat, dar nici nu te lasă să-l ignori.
Modelele de lanțuri bărbătești par, la prima vedere, o chestiune simplă de gust. Apoi începi să le ții în palmă, să le simți greutatea, să le vezi cum prind lumina pe muchii sau cum rămân mate, cuminți, și îți dai seama că e și o chestiune de personalitate, și de rutină, și de felul în care trăiești.
Unele lanțuri sunt făcute pentru viața de zi cu zi, pentru tricoul simplu și geaca de piele, altele sunt pentru costume, pentru seri în care vrei să pari mai hotărât decât te simți. Și, bineînțeles, există acele modele care au devenit populare tocmai fiindcă pot face ambele lucruri fără să pară că se străduiesc.
De ce contează modelul, nu doar aurul
Când spui “lanț din aur”, spui multe, dar nu spui tot. Modelul este, de fapt, limbajul. El decide dacă lanțul stă plat pe gât sau cade cu volum, dacă pare clasic sau contemporan, dacă se potrivește cu un pandantiv sau arată mai bine singur. Sunt lanțuri cu o prezență robustă, ca o strângere de mână fermă, și lanțuri cu o eleganță aproape discretă, ca un parfum bun pe care îl simți abia când te apropii.
În lumea bijuteriilor bărbătești, popularitatea vine de obicei dintr-un echilibru simplu între durabilitate, confort și efect vizual. Bărbații nu sunt, în general, fani ai pieselor care se răsucesc, se agață de guler sau cer atenție constantă. De aceea, cele mai căutate modele sunt cele care rezistă, arată bine în orice lumină și nu îți fac viața mai complicată.
Lanțul Cuban sau Miami Cuban, “greul” din poveștile moderne
Dacă există un model care a devenit aproape simbol, acela e Cuban. Are zale late, împletite strâns, cu un aspect compact și o strălucire care se vede de la distanță. Nu e un lanț timid. Cubanul spune “am sosit” chiar și când intri într-o cafenea în care nu te știe nimeni.
Varianta Miami Cuban duce ideea și mai departe, de obicei cu zale mai groase și un aer și mai masiv. E genul de lanț pe care îl porți cu un tricou alb simplu și, brusc, tricoul pare ales intenționat, nu luat la întâmplare din sertar. Popularitatea lui vine din combinația asta rară: e rezistent, arată puternic, dar poate fi surprinzător de confortabil dacă e făcut cum trebuie. Iar când e bine lucrat, îți dă senzația aceea plăcută de greutate reală, nu de “obiect care doar arată mare”.
Curb, ruda mai plată și mai calmă
Curb-ul seamănă cu Cubanul, dar are un caracter mai așezat. Zalele sunt turtite astfel încât lanțul stă mai plat pe piele, ceea ce îl face comod și ușor de purtat sub cămașă sau sub un pulover subțire. E popular printre bărbații care vor aur, dar nu vor neapărat să domine încăperea.
Mi se pare un model perfect pentru cei care vor o singură piesă pe care s-o poarte des, fără să se gândească prea mult. Dacă ai un stil mai minimalist, curb-ul e ca o pereche bună de blugi: merge aproape cu orice și nu își pierde farmecul.
Figaro, clasicul cu ritm
Figaro are ceva aproape muzical în el. Modelul alternează zalele scurte cu una mai lungă, repetitiv, ca un refren. De aceea arată interesant chiar și când e subțire. Nu are neapărat masivitatea unui Cuban, dar are personalitate. E un clasic italian, genul de bijuterie care pare că vine cu o poveste, chiar dacă tu doar ai cumpărat-o într-o zi de joi, după serviciu.
Figaro rămâne popular și pentru că se potrivește bine cu pandantive, mai ales cele simple. Dacă alegi un Figaro mediu ca grosime, obții un echilibru rar între “se vede” și “nu e ostentativ”.
Rope, lanțul care prinde lumina ca o flacără
Rope-ul, adică lanțul tip funie, e unul dintre modelele care arată spectaculos în mișcare. Împletitura lui creează multe fețe mici care reflectă lumina, iar rezultatul e o strălucire vie, ca niște scântei. De asta îl vezi des la bărbați care vor ceva cu textură, nu doar o linie de aur.
Rope-ul poate fi purtat subțire pentru un efect discret sau gros pentru un look puternic. Și, sincer, are un avantaj practic: când e bine construit, e destul de rezistent și nu se răsucește atât de enervant precum alte modele mai plate.
Franco și box, ordinea care inspiră încredere
Franco este genul de lanț care arată complicat, dar se simte simplu. Zalele sunt împletite dens, într-un mod care îl face să pară aproape “tehnic”. Mulți îl aleg pentru că e robust și are o eleganță modernă, cumva geometrică. Dacă ești genul care poartă ceasuri cu brățări metalice sau preferă lucrurile bine făcute și funcționale, Franco îți va părea familiar.
Box chain, lanțul cu zale pătrate, e o altă alegere populară pentru durabilitate. Are un aspect curat, liniar, și e excelent dacă vrei să porți un pandantiv fără ca lanțul să pară prea încărcat. E ca o cămașă albă bine croită: nu te surprinde, dar îți ridică tot look-ul.
Wheat și Byzantine, detaliul care trădează gustul
Lanțul wheat, numit uneori spiga, are o împletitură care amintește de spicele de grâu, cu o textură fină și sofisticată. Popularitatea lui a crescut în ultimii ani pentru că arată premium chiar și când nu e foarte gros. Are, însă, un mic “dar” pe care îl spun mereu prietenilor: dacă se deteriorează, repararea poate fi mai migăloasă. Totuși, dacă ai grijă de el, e o piesă care arată scump fără să fie stridentă.
Byzantine este mai rar văzut pe stradă, dar tocmai de asta prinde. E un model bogat, cu împletituri care par aproape medievale, ca o armură decorativă. Unii îl iubesc, alții îl consideră prea mult. Eu îl văd ca pe un lanț de declarație, pentru zilele în care vrei să porți aurul ca pe o semnătură, nu ca pe o completare.
Herringbone și snake, eleganța netedă care cere atenție
Lanțurile plate, precum herringbone sau snake, au un aer foarte modern, aproape lichid. Stau lipite de piele și arată superb când sunt noi, curate, bine întreținute. Dar trebuie spus pe șleau: sunt mai sensibile la îndoire, iar unele cute apărute dintr-o mișcare greșită pot rămâne vizibile.
Totuși, popularitatea lor vine din efectul vizual. Cu o cămașă descheiată la primul nasture, un herringbone subțire arată incredibil de bine, ca o linie de lumină. E genul de detaliu care poate face un outfit simplu să pară ales cu grijă.
Mariner și anchor, modele care par că vin din călătorii
Mariner, numit și Gucci mariner în unele variante mai voluminoase, are zale care amintesc de lanțurile nautice. E un model bărbătesc prin construcție, cu spații bine definite între zale și un aspect ușor industrial. Are o popularitate constantă, mai ales în rândul celor care vor ceva diferit de clasicele Cuban și Figaro, dar fără să intre pe un teritoriu prea extravagant.
Anchor chain, apropiat ca idee, are o simplitate solidă. Îl porți și simți că nu se va rupe la prima ușă de geacă pe care o prinzi din greșeală. Și da, pare un lanț “de bărbat” în sensul acela vechi, aproape marinăresc.
Cum alegi modelul potrivit pentru tine, fără să te pierzi în detalii
Aici devine personal. Dacă porți lanțul zilnic, îți trebuie un model rezistent, cu zale dense și cu o închizătoare bună, gen lobster, care să nu te lase la greu. Dacă îl porți mai mult la ocazii, îți poți permite modele mai plate, mai delicate, care arată impecabil, dar cer mai multă grijă.
Contează și grosimea. Un lanț subțire poate fi elegant, dar poate părea pierdut pe un gât mai lat sau într-o ținută cu materiale groase. Un lanț foarte gros poate arăta spectaculos, dar poate obosi dacă îl porți ore întregi. E ceva ce înțelegi abia după ce îl ai pe tine o zi întreagă, nu după ce îl vezi într-o poză frumoasă.
Mai e și întrebarea care apare inevitabil: aur masiv sau gol pe interior. Piesele goale pot arăta mari și pot fi mai accesibile, dar sunt mai sensibile la lovituri și deformări. Aurul masiv are acea senzație de “am cumpărat ceva care rămâne”, genul de obiect pe care îl lași mai departe, nu doar îl porți.
Cum se poartă aurul bărbătesc fără să pară costum
Îmi place ideea că un lanț bun nu ar trebui să arate ca un accesoriu “pus”. Ar trebui să pară parte din tine, ca o alegere normală. Uneori, cel mai frumos e când îl porți pe piele, sub tricou, și doar se ghicește când te miști. Alteori, îl lași la vedere și devine piesa centrală.
Dacă îți place layering-ul, două lanțuri de grosimi diferite, unul mai scurt și unul mai lung, pot arăta foarte bine, dar ai grijă să nu se lupte între ele. Un Cuban gros lângă un rope gros poate deveni prea mult, ca două voci care vorbesc peste aceeași melodie. Un Franco mediu cu un box mai subțire, în schimb, poate fi surprinzător de armonios.
Și dacă vrei să duci lucrurile spre un set complet, fără să aluneci în kitsch, uneori e suficientă o piesă în plus, bine aleasă, cum ar fi bratara, în același ton de aur și cu o textură compatibilă cu lanțul.
Detalii care fac diferența când cumperi
Un lanț popular nu e automat un lanț bun. Uită-te la îmbinări, la felul în care stau zalele, la greutate, la finisaj. Un lanț bine făcut nu ar trebui să scârțâie, să zgârie sau să se simtă “aspru” în mână. Închizătoarea, deși pare un detaliu plictisitor, e de fapt testul de realitate: dacă se deschide greu, dacă pare fragilă sau dacă are joc, mai bine cauți altceva.
Caută marcajele de titlu, fii atent la nuanță, mai ales dacă alegi aur de 14K sau 18K, și nu te sfii să întrebi despre întreținere. Aurul e durabil, dar nu e invincibil. Parfumul, clorul, transpirația, toate pot schimba în timp strălucirea. O curățare blândă din când în când și depozitarea separată fac minuni, genul acela de rutină mică ce îți păstrează piesa frumoasă ani la rând.
Modelele populare nu sunt populare degeaba. Cuban, curb, Figaro, rope, Franco, box, wheat, herringbone, mariner, fiecare a trecut testul timpului în felul lui. Diferența reală e în cum te simți cu el la gât. Un lanț bun îți dă o senzație de siguranță, ca un obiect care te însoțește. Și, într-un mod ciudat, foarte omenesc, îți amintește că detaliile mici pot schimba felul în care te porți prin lume.
Când găsești modelul potrivit, nu mai e doar aur. Devine un obicei, o poveste, o parte din tine. Și da, sună ușor poetic, dar, cum să zic, chiar așa e. Aurul, când e ales bine, are obiceiul să rămână.
